Raport: Tabăra de schi de tură din Cheia, Munții Ciucaș 2018

A trecut şi ultima tabără de schi de tură din sezonul 2017-2018. De data asta locul nostru de ‘’joacă’’ , a fost Masivul Ciucaş. Ne-am strâns în număr mare încă de vineri in localitatea Cheia, aflată intr-o frumoasă depresiune străjuită de Munţii Grohotiţ şi de Munţii Ciucaş prin Culmea Bratocea şi Culmea Gropşoarele Zăganu.

Pentru noi a devenit deja o tradiţie să facem in prima zi o tură nocturnă. Am pornit din Pasul Bratocea şi am urcat de două ori până la marginea Poienii Bratocea. Experienţa a fost una frumoasă pentru toţi, mai ales pentru cei câţiva participanţi care nu au mai fost pe munte noaptea. Dupa ce ne-am întors la al nostru loc de cazare călduros, am privit cu viu interes o prezentare complexă a schiului de tură ținută de Silviu . Prezentarea ne-a stârnit ‘’apetitul de mişcare’’, aşa că ne-am dus la culcare cu gândul la ziua ce avea să urmeze si cu dorinţa de a pune în practică cele invăţate.

Sâmbătă dimineaţă am urcat cu maşinile la Cabana Muntele Roşu, iar de acolo după ce ne-am făcut încălzirea, ne-am pus schiurile în picioare şi am pornit spre muchia Gropşoarele-Zăganu.  S-a spus despre munte că  ‘’e doar frumos pe vreme bună, fascinant este pe viscol sau furtună’’ (Dinu Mititeanu), ei bine noi nu am avut nici viscol şi nici furtună in adevăratul sens al cuvântului. Totuşi muntele ne-a răsfăţat cu o vreme puţin mai capricioasă.  Ceaţa, vântul şi unele rafale de ploaie îngheţată ne-au fascinat în prima parte a zilei. Putem spune că vremea ne-a facut să simţim că trăim. Silviu a ales o rută care să ne ferească de vântul puternic din creastă, aşa că ne-am bucurat şi mai mult de munte.  Când am inceput ultima coborâre a zilei am uitat de orice greutate. Am coborât pe un vâlcel foarte îngust şi cu înclinaţie mică.  Chiar dacă coborârea a  fost destul de lungă,  mulţi dintre noi parcă ne doream să nu se mai termine. Dar cum tot ce e frumos are şi un sfarşit, coborârea s-a terminat şi a trebuit să ne punem din nou pieile de focă pe schiuri  pentru încă o scurtă urcare spre maşinile aflate la cabana Muntele Roşu. Ne-am întors in Cheia , unde mama lui Silviu ne aştepta cu masa pregătită. Bucatele gustoase , pregătite cu multă dragoste, ne-au oferit din nou energie. A urmat o perioadă de socializare, vizionarea mai multor filmuleţe cu tematică sportivă, iar apoi Mihai Biolan a avut grijă ca în urma unui masaj sportiv muşchii participanţilor să meargă mai relaxaţi la culcare.

In ultima zi, duminică, am plecat din Pasul Bratocea. Am traversat la fel ca vineri Poiana Bratocea dar, de data asta, pe lumină. Am trecut pe lângă Sfinxul şi Colţii Bratocei şi după ce am mai urcat puţin, ne-am  pregătit de coborâre.  Coborârea nu a fost uşoară, dar in mod sigur a fost distractivă. Provocarea a fost să cădem de cât mai puţine ori şi să nimerim cât mai  puţini copaci. Nimeni nu a putut spune la final că el nu a căzut deloc. Totuşi fiecare căzătură era prilej de amuzament. După ce aventura s-a terminat ne-am întors în Cheia, unde după ce am mâncat a avut loc festivitatea de premiere a participanţilor. Apoi fiecare a plecat spre casa lui.

Acum cu toţi aşteptăm amintirile electronice. Dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, ce putem să mai spunem despre un filmuleţ  întreg? Filmuleţul oficial al taberei va apărea curând, dar vor apărea şi mai multe fotografii marca CiriVision. Vă aşteptăm cu drag la următoarele noastre evenimente la alergare montană și la circuitele cu bicicleta prin țară.

Să ne vedem cu bine pe cărări de munte!

Alex Fazakas