Raport: Circuit Munţii Braşovului pe bicicletă – Prima ediţie

Nu putem să alegem care munte este mai frumos. Toți munții sunt unici în felul lor. Dar pentru echipa de organizare Tabere și Circuite, Munții Brașovului au ceva deosebit.  Asta și pentru că sunt munții în care ajungem cel mai des. În 2019 am hotărât să vă arătăm și vouă frumusețea acestor munți. Așa s-a născut circuitul: Munții Brașovului pe bicicletă. Fiecare zi a avut rezervat un munte. Așa că am început joi 26 septembrie cu Ciucaşul. Acest munte este frumos în fiecare anotimp, dar parcă toamna are ceva mai special. Chiar dacă în prima zi am mers doar pe  drumuri forestiere și asfalt, a fost o zi destul de intensă pentru că am făcut mulți kilometri. Am pornit din Cheia la început pe drumul național și mai apoi pe un drum forestier ce ne-a dus în Poiana Stânii. Am continuat în urcare spre pasul Boncuţa unde am trecut din județul Prahova în județul Brașov. A venit și prima coborâre mai serioasă, dar care a trecut destul de repede. La final am ajuns cu toții la Cascada Urlătoarea unde am luat picnicul. De aici am avut de ales dacă vrem să facem un ocol pentru a vedea și zimbri din Acriș ( aproape de Vama Buzăului). Nimeni nu a renunțat la acest ocol, așa că am ajuns cu toții și acolo. Ar fi de precizat că ploaia nu ne-a ocolit în această zi. Așa că drumul spre Săcele prin Dâlghiu și Valea Zizinului nu a fost deloc ușor . Ploaia tot mai puternică i-a făcut pe unii să aleagă să se întoarcă din Zizin cu mașina de suport. Restul au ajuns cu bine, dar uzi până la piele în Săcele la Pensiunea Piatra Netedă. Tura Eco a făcut 68 km cu 900 m+ iar Tura Clasică: 85 km cu 1100 m+.

A două zi a fost rezervată pentru Piatră Mare. După ce am vizitat muzeul etnografic din Săcele am continuat pe un drum forestier ce ne-a dus până în Curmătura Cernatului. Am coborât apoi în Valea Gârciniului. În mod normal de aici ar fi trebui să vedem Piatră Mare în toată splendoarea ei. Norii nu ne-au lăsat să o vedem. Totuși jocul norilor era foarte interesant de privit . Valuri de ceață atacau muntele. Din fericire chiar dacă totul era ud în jur, măcar nu am avut parte de ploaie. Am luat și picnicul undeva aproape de Stâna lui Punkosti. Apoi am continuat până în Pasul Azuga. Aici ne-am despărțit, cei mai rapizi mergând cu Silviu pe niște potecuțe foarte interesante. Aceştia au ajuns până la 1400 m  în Poiana Stânei Pietricica. De aici tot pe poteci au ajuns până în Predeal. Alții au ales varianta puțin mai ușoară și au ajuns tot în Predeal, dar pe drumuri forestiere. Când ne-am apropiat de Predeal, norii s-au spart de tot și au făcut loc cerului senin și soarelui. Ziua s-a terminat cu o ultimă urcare spre locul de cazare care era pe drumul spre Cabana Trei Brazi. Tura Eco a  făcut  35 km cu 800 m+, iar tura Clasică 42km cu 1000 m+.

A treia zi am fost în Masivul Postăvarul și puțin pe la marginea Bucegiului. Vremea a fost foarte frumoasă toată ziua, chiar a fost destul de cald pentru o zi de sfârșit de septembrie. Am început cu urcarea spre Cabana Trei Brazi. De aici am avut parte de o coborâre frumoasă și nu foarte tehnică, dar nici ușoară spre Poiana Inului și Cheile Râşnoavei. Cei care nu au mai fost în zona au fost impresionați de cât frumoase sunt aceste chei. Chiar și noi cei care am fost mai des pe aici ne-am bucurat de liniștea locului. Am continuat din nou pe potecuțe spre Poiana Aviatorilor, de unde am putut admira partea mai înalta a Masivului  Postăvarul. Chiar am identificat locurile prin care urmează să schiem peste doar câteva luni. Am coborât apoi spre Râșnov. Nu am intrat totuși in Râșnov ci am părăsit masivul și am continuat pe Valea Glăjeriei  spre poalele Bucegiului. Pe vale am luat și picnicul. Apoi ne-am  continuat drumul spre Bran. Cum nouă nu ne place agitația, nu am rămas în Bran ci am urcat până în liniştitul sat Măgura, unde s-a terminat și ziua. Cei mai obosiți au ales să meargă cu mașina de suport din Bran până în Măgura.  Tura Eco a făcut  42 km cu 600 m+ și Tura Clasică a făcut 55 km cu 1000 m+.  

În ultima zi a venit rândul Munților Bucegi. Toată ziua vremea a fost foarte frumoasă. Am început direct cu o coborâre. Am coborât până în Bran pe Valea cu Calea. De aici am urcat pe asfalt prin Simon. Apoi a venit cireașa de pe tort, urcarea în Poiana Guţanu. Nu a fost deloc ușor și toți am depus eforturi  mari. Dar am funcționat ca o echipa, de multe ori ne-am ajutat unii pe ceilalți în ce privește împingerea bicicletelor la deal. Când am ajuns în Poiana Guţanu a venit momentul să luăm și picnicul. Exista și varianta de a continua până în Șaua Strunga, dar am decis că am muncit suficient pentru ultima zi. Așa că am făcut poza de grup. Apoi a venit ultima coborâre din circuit. Foarte lungă și frumoasă. Am coborât pe plaiul lui Lom înapoi în Bran. Aici am ținut festivitatea de premiere și am încheiat o nouă aventură frumoasă.

Cu siguranță nu vom uita acest circuit. Nu vom uita nici peisajele foarte frumoase, nici preparatele gustoase, nici zilele însorite, nici zile ploioase. Mai mult ca sigur nu vom uită nici masajul pe care ni l-a făcut Mihai Biolan seara, când eram obosiți după tură. Munții Brașovului mai au foarte multe de oferit.  Așteptăm cu nerăbdare ediția din 2020 când vom revizita unele locuri dragi, dar vom descoperi și alte zone noi.