Raport: Circuit Din Deltă la Mare pe bicicletă – Ediția a 3-a

            După o iarnă de poveste ne-am decis să începem perioada caldă cu a 3-a ediție a Circuitului: Din Deltă la mare pe bicicletă iar locurile pe care le-am lăsat din ediția precedentă nu au încetat să ne surprindă plăcut și de această dată.

            Cu echipa de organizatori mărită și cu forțe proaspete am pornit, spre cei mai vechi munți din țara noastră, Munții Măcin, pentru ai lua cu asalt și ai revedea după o perioadă mai indelungată.

            Odată cu sosirea în Satul Greci ni s-a deschis în față noastră un peisaj de poveste în frunte cu Vârful Țuțuiatu a cărei umbră stăjuia pană la Pensiunea Relax unde ne-am cazat în prima noapte.

            Dimineața am fost treziți de glasul multitudinilor de păsări dar și al animalelor localnicilor. Astfel am dat startul circuitului cu încălzirea făcută de Mihai, iar mai apoi Silviu ne-am făcut intinerariul traseului pe care urmă să îl străbatem. După ce facem ultimele verificări bicicletelor, pornim cu entuziasm și speranța că o să observăm măcar o broască țestoasă surpinse în mediul lor natural.  În primii 2 kilometrii am avut parte și de prima pană făcută de Radu, dar un circuit epic trebuie să conțină toate ingredientele.

            De la cazare am urmat drumul marcat spre cel mai înalt vârf din Macin lăsând treptat în urma roților noastre lanurile de orz și răpită care aveau să ne tot acompanieze până în ultima zi. Odată cu intrarea traseului în pădure au început și primele urcări, însă, cu sfaturi și înmânați de energia locurilor am ajuns cu toții pe vârf. Panorama savurată pe vârf a fost răsplata binemeritată, iar cei mai norocoși dintre participanți, au surpins aici și câteva țestoase. Ne-am continuat drumul către următorul obiectiv al traseului situat în Satul Niculițel, dar nu înainte de a ne reface forțele cu bucățele alese gătite de mamă lui Silviu cu care ne-a așteptat Alex pe traseu. Ajunși aproape de locul în care în ediția precedentă Marius a avut parte de căzătură pe asfalt am marcat simbolic locul trecând cu atenție sporită. La Basilica Paleocreștină o parte dintre noi am intrat să o vizităm iar ceilalți s-au bucurat de o pauză răcoritoare la umbra copacilor.

             Timpul a trecut așa de repede încât în stânga noastră începea să se contureze imaginea specifică Deltei prin lacurile din zona Parcheșului în apropierea cărora era și cazarea noastră din acea seară, Complexul Varvara, un mic muzeu local cu căsuțe atent aranjate, așa că am avut un ritm susținut până la final. Cina am luat-o în Crama de vinuri Bio ”La Sapata” unde am avut surpiza să testăm cinci dintre soiurile de vin produse de ei și să aflăm modul prin care vinul ia naștere în aceste meleaguri. Conduși de esența vinului și a poveștilor bune plecarea spre cazare parcă nu se mai lăsa așteptată. Gândul că în următoarele zile vom avea parte și de alte surpize ne-a făcut să pornim, însă nu fără câteva sticle de vin. 

             A două zi din circuit a fost zi de vizite, având ca principale obiective Centrul Muzeal Eco-Turistic Delta Dunării, faleza și Monumentul Eroilor din Tulcea. După un “mic dejun boieresc” luat la cazare din care nu a lipsit nimic am pornit pe asfalt spre Tulcea. Nori păreau că se strâng a ploaie însă am scăpat doar cu câteva picături de apă. Diversifitatea faunei și flotrei surpinsa la muzeu ne-a readus aminte cât de frumoasă este Deltă Dunării și că merită vizitată în orice perioadă a anului, cu atât mai bine primăvara dacă ai de gând să vii cu bicicletele cu noi. Cu memoria încărcată cu tipurile de pești, păsări dar a cetăților construite în rezervație ne-am îndreptat spre Monumentul Independenței de unde puteam observa peste brațele Dunării până în Ucraina. Pornim din nou pe asfalt și servim picnicul la Satul Tradițional Pescăresc. Silviu i-a o decizie inteleaptă și găsește o scurtătură din Mahmudia spre Sarinastuf pe un drum printre lanurile de cereale și astfel ajungem mai rapid la Complexul Castalia din Colina. Aici Mihai ne relaxează musculatura cu exercitii de stretching care ne-au prins tare bine. Pentru ca ne-am miscat rapid pe traseu ne-a mai rămas timp și pentru a explora cu caiacele canalul Lipovenilor. Aici ne-am putut autoevalua informațiile de la muzeu, reusit astfel să distingem câteva dintre specile de plante dar și primul grup de cai sălbatici. Cina nu a incetat nici aici să ne surpindă cu preparate alese din pește, storceag, icre, saramura de crap, etc.

              Cea de-a treia zi, intitulată de noi “Pe urmele grecilor”, avea să cuprindă Cetatea Enisala și Cetatea Argammum (cea mai veche așezare de pe teritoriul românesc atestat într-un izvor antic).  Drumul fiind în mare parte pe asfalt, curenții de aer se jucau cu noi precum palele eolienelor care străjuiau pe dealurile din apropiere, împingându-ne de la spate. Am luat o pauza de înghețată iar Mihai, închizătorul de traseu, printr-o mișcare aleasă a reușit să rupă șuruburile cu care era prinsă șaua. Din fericire prin munca de echipă și cu ajutorul unui localnic am reușit să o reparăm și nimeni nu s-a acchidentat. Ultimul kilometru până la Cetatea Enisala a fost reprezenat de o urcare unde unii dintre participanți si-au depășit limitele și au urcat pe biciclete până la poarta cetății unde ne aștepta mâncarea de prânz. După o vizită rapidă a cetății și poveștile acesteia împărtășite de Silviu am luat-o la vale spre Capul Doloșman. Am intrat pe drum de pământ și ușor, ușor în fața noastră se construiește drumul spre Cetatea Argammum, printre culturile cu viță de vie. Drumul urcă și coboară iar noi suntem nerabdători să întâlnim limanul Lacului Razim unde știam că se află ruinele cetății. Plini de noi sentimente și cu retina încărcată de imagini unice surprinse ”la capătul lumii” am pornit spre Jurilovca unde am încărcat bicicletele într-un vaporaș și am pornit spre Gura Portitei unde aveam să fim cazați în acea seară. Ajunși pe malul mării am acceptat provocarea și am facut prima baie în mare deși nu părea a fi în cea mai liniștită zi a ei, însă cu toate astea ne-a prin tare bine să ne răcorim. Pe plajă am reușit să ne conectăm cât mai mult cu marea și energia locului prin câteva exerciții de stretching și un joc interactiv cu ochii închiși în care era pusă la încercare cooperare membrilor de grup.

               A patra zi de circuit ne-a purtat pe fâșia de nisip dintre lacul Sinoe si Marea Neagra până la plaja Vadu. O parte dintre noi ne-am trezit la răsărit și acest lucru ne-a fost rasplatit cu apariția primului delfin în mare destul de aproape de țărmul unde eram. Incă din primul kilometru, mergând puțin prin Grindul Chițuc, am fost surpinși de populația numeroasă de cormorani care aveau cuibarele în sălcii și al căror glas parcă ne rostea “Bine ați venit!”.

               Motivați de țânțarii care și-au facut și ei apariția am pedalat mai voinicește spre dunele de nisip de pe plajă. Intr-una dintre pauzele pentru regrupare, delfinii au reapărut și astfel i-am putut admira cu toții cu mare entuziasm. Pauza de înghețată am luat-o la o Cherhanaua de lângă Plaja Vadu și ne-am distrat copios la traversarea unor bălți care nu păreau prea adânci dar care au devenit piscină pentru unii dintre participanți. Am ajuns la Pensiunea Casutele Vadului unde am întâlnit gazdele perfecte care ne-au primit cu încântare și bucate pe măsură. În a doua parte a zilei o parte din grup a facut o tură și spre Plaja Corbu în timp ce ceilalți au mers spre Greci pentru a-și recupera mașinile lăsate din prima zi.

             Ultima seară a avut un aer aparte completat de povești, jocuri de cărți și table, sfârșindu-se pentru unii participanți după miezul noptii. 

             Ziua de duminică a avut țintă Cetatea Histria și totodată a reprezentat tura de recuperare urmând ca mai apoi, după prânz, să ne îndreptăm spre casele noastre.

             Următoara întâlnire va fi în Circuitul din Transalpina și Oltenia de sub munte, tot pe bicicletă iar locurile rămase sunt limitate.

Pe curând,

Ștefan Victor Bușe