parallax background

Raport: Circuit Transalpina și Oltenia de sub Munte pe bicicletă 2019

Raport: Tabără schi de tură în Munții Bucegi 2020 🗺
April 15, 2020
Povestea circuitului colinele Transilvaniei pe bicicletă 2019 🗺
April 15, 2020
afis Transalpina

Perioada: 29 mai -2 iunie 2019

Număr participanți :11

Nivel: intermediari - avansați

Condiții meteo:  Vreme frumoasă, doar în ziua a doua au fost 2 ore de ploaie.

Echipa: Silviu, Bianca, Mihai, Alex.

Album foto: ziua 1 , ziua 2, ziua 3, ziua 4

Ziua 1: Tura scurtă: 45 km/ 900 m+. Tura lungă: 60 km/ 1200 m+

Ziua 2: 57 km/1100 m+

Ziua 3: 60 km/800m+

Ziua 4: Tura scurtă: 40 km/ 700 m+. Tura lungă: 52km/ 1100 m+


Dacă întrebi un român care este cea mai frumoasă șosea din România, vei primi probabil unul dintre următoarele răspunsuri: Transfăgărășan sau Transalpina. Dintre cele două pe noi ne-au impresionat și locurile care înconjoară Transalpina. Așa am ajuns la a treia ediție a circuitului Transalpina și Oltenia de sub Munte.

Ne-am întâlnit cu toți în Păltiniș de unde am plecat spre TransCindrel.  Am avut emoții că vom da de multă zăpadă și ne va fi greu pe bicicletă ,dar nu a fost așa. Am scăpat ușor. Am urcat până în Pasul Șteflești (1730m - cel mai înalt punct al zilei), granița dintre Munții Lotrului și Munții Cindrel. De aici am coborât până la asfalt pe Valea Frumoasă, care își merită pe deplin numele. După ce am ajuns la asflat unii au ales să termine tura cu mașina de suport și cu bicicleta în remorcă, iar alții au continuat pe asfalt până la cazare, chiar dacă asta a însemnat o urcare în plus de 300 metri diferență de nivel. Tura clasică a avut 45 km/ 900 m iar tura sport 60 km/ 1200 m+. Seară ne-am uitat la un film despre Transalpina, am stat mult la povești și bineînțeles Mihai ne-a ajutat să ne relaxăm cu un masaj sportiv.

A două zi am avut emoții mari în ce privește vremea. Prognoza nu era deloc bună. Din fericire de dată asta prognoza s-a înșelat și am avut doar 2 ore de ploie la final, în rest vremea a fost bună. Am pornit din Obârșia Lotrului pe Transalpina. Unii dintre noi erau pentru prima dată aici pe bicicletă. A fost foarte frumos. După o urcare lungă am crezut că avem un vis când am văzut-o pe Bianca și mama lui Silviu cu picnicul deja pus, așteptându-ne. Dar din fericire nu visam, chiar era totul real. Am prins multă energie și am continuat voioși până în pasul Urdele. Aici șoseaua era uscată, dar pe margine zăpada avea chiar și 3 metri. A urmat coborârea spre Rânca și apoi pe valea Galbenei unde ne-a prins și o ploaie torențială. Am coborât cât de repede am putut și pentru că eram destul de uzi am decis să nu mai vizităm Peştera Muierii, deși am trecut pe lângă ea. Am ajuns la cazare și am încheiat o nouă zi frumoasă. În total au fost 57 km si 1100 m+ .

A treia zi a fost o zi de relaxare. În această zi ne-am bucurat să explorăm Oltenia de sub munte. A venit și rândul unei peșteri să fie vizitată de noi, așa că am vizitat Peștera Liliecilor. Am vizitat și Cheile Bistriței, iar stomacul l-am umplut acasă la rudele lui Silviu. Cu greu am reușit să plecăm de la masă, mai ales după am gustat puțin și din țuica de casă. Totuși am plecat mai departe pentru că voiam să ajungem și la celebrul târg de ceramică “Cocoșul de Horezu”. După ce am cumpărat câteva produse locale am pornit și spre ultimul obiectiv al zilei Culele de la Măldărești. Ziua am încheiat-o la cazarea noastră de la Casa Cucu. În total am strâns 60 km și 800 m diferența de nivel. Ultima seară a fost memorabilă. Am mâncat cele mai gustoase sarmale și cea mai bună plăcintă. Bianca și Silviu care purtau haine tradițional au ținut o premiere a tuturor participanților  din circuit. După asta, seara a continuat cu ping-pong, socializare și bineînțeles cu masajul oferit de Mihai.

În ultima zi am crezut că nu mai are ce să ne surprindă. Dar Silviu a mai avut un as în mânecă: o urcare de 3 km cu 400 metri diferență de nivel de push-bike până la Mânăstirea Pătrunsa. Asta pentru tura sport. Cei de la tura clasică au avut parte de un traseu mai domol.  Masa de prânz am luat-o chiar la mănăstire. De aici am coborât spre Mănăstirea Pahomie, unde am văzut și o frumoasă cascadă. A urmat un drum forestier lung, dar din fericire preponderent în coborâre. Încă puțin asfalt și am terminat ziua chiar în Râmnicul Vâlcea. Ultima zi a avut pe tura clasică: 40 km/ 700 m+ și pe tura sport: 52km/ 1100 m+.

Am plecat apoi fiecare spre casele noastre. Fericiți că am văzut locuri noi și ne-am făcut noi prieteni. Așteptăm cu toții cu nerăbdare următorul circuit pe bicicletă.

Comments are closed.