Raport: Tabără schi de tură Bucegi 2018

Tabăra de schi de tură din Padina din 2017 a fost în mod clar un succes. Participanții de atunci au rămas cu niște amintiri frumoase, întipărite adânc în minte.  Bucegiul este un tăram de vis pentru schiori, chiar si atunci cand jos la oraș primăvara încearcă să învingă iarna, chiar în ianuarie. Pentru că ne-am dorit sa împărtășim din nou sentimentele trăite in 2017 și să le arătăm si altora zona mai domoale a Bucegilor, ne-am hotărât să organizăm a doua ediție a taberei de schi de tură din Padina.

Ne-am strâns încă de vineri la Padina în număr mare, mai exact 27 de persoane. Cei care au mai practicat schiul de tură au pornit și vineri seara la o tură în zonă, la frontale. Chiar dacă nu a fost lună plină, lumina reflectată în zăpadă transforma locul într-unul desprins din basme. Tentația era foarte mare să mergem cu frontale stinse. Pe lângă lumina perfectă, am avut parte și de o temperatură potrivită, aşa că tura de seară a avut un succes garantat. Dupa ce ne-am întors, ne-am umplut burţile cu bucate alese şi ne-am aşezat cuminţi să ascultăm cursul teoretic prezentat de Silviu Bălan. Cu multe lecţii noi invăţate ne-am dus la culcare întrucât după somn ne aştepta o zi lungă.

Sâmbătă dimineaţă câteva raze timide de soare au păstruns in camere şi ne-au dat trezirea. Se anunţa o zi superbă în Bucegi. Am mâncat împreună şi ne-am echipat de plecare. Mihai Biolan a ţinut incălzirea, unde printre altele am făcut fix 6 genoflexiuni. El ne-a spus că ar fi un număr magic, dar nu l-am crezut chiar toţi. Dupa încăzire am plecat spre Plaiul lui Păcală, iar pe drum Silviu ne-a pus de cateva ori şi la treabă. Atelierele lui au fost interesante şi educative, iar uneori aveau si o tentă uşor amuzantă, astfel încât să le întipărim cât mai bine în cap. Dupa ateliere pentru a fi mai eficienţi ne-am împărţit în patru grupe. Prima şi a doua grupă au urcat la cabana Piatra Arsă unde au mâncat, dupa care au coborât, unii pe acelaşi drum ca la sosire, iar altii au continuat spre Babele si Vârful Cocora, ca mai apoi să coboare tot pe Plaiul lui Păcală. A treia grupa imediat dupa împărţire s-a întors spre Padina. Iar a patra grupă a urcat pană la Cabana Babele şi s-au intors pe acelasi drum. Cu o precizie de ceas elveţian ne-am întâlnit trei grupe in acelaşi punct pe plaiul lui Păcală. De acolo ne-am întors împreuna spre Padina. Unii au ajuns obosiţi jos, dar toţi eram fericiţi, iar asta a fost cel mai important. În continuare am luat masa împreună, am tras cateva concluzii si ne-am uitat la un film. Ca să fie totul perfect toţi participanţii au avut parte de un masaj sportiv.

Duminică a fost ultima zi. Am urmat rutina din zilele anterioare şi după ce am mâncat, ne-am echipat şi am facut încălzirea am plecat la drum. Urcuşul incepea chiar lângă cabană, cea ce a însemnat că am coborât pe schiuri tot până lângă cabană. Ţinta zilei a fost vârful Tătaru, dar acolo au ajuns doar cei mai puternici. Totuşi pe drum toţi am participat la un atelier foarte educativ, care avea ca subiect principal producerea avalanşelor. Am facut trei profile de avalanşă şi am observat consistenţa straturilor. Silviu a fost un profesor bun, aşa că după instrucţiunile primite de la el, echipele care au căutat un ‘’om acoperit de avalansă’’ , l-au găsit destul de repede. Am încercat să simulăm cât mai bine o situaţie reală şi să învăţăm să mânuim corect pips-ul, lopata si sonda. După atelier ne-am împârţit in două grupe. Unii au urcat pe Vârful Tătaru, iar alţii s-au întors la cabană. Ajunși în Padina am mâncat și am participat la festivitatea de premiere. La final ne-am despărţit cu gândul la urmatoarea aventură împreună.

Vom mai avea parte doar de incă o experientă asemănătoare iarna asta, aşa că nu trebuie ratată. Gazda noastră va fi de această dată Masivul Ciucaş. Mai multe detalii.

Ne vedem acolo!!!!

Alex Fazakas