Raport: Tabără schi de tură Bucegi 2021

                   Ne-am bucurat anul acesta împreună de zapadă. Am schiat în Ciucaș, Postăvaru și Mădăraș.  A venit rândul și ultimei tabere de schi de tură din 2021. Bucegiul a fost ca deobicei pregătit pentru schiori și ne-a primit cu brațele deschise și anul acesta. Din fericire am avut parte zăpadă din belșug. Totuși pentru că unii nu reușesc să deguste suficient din frumusețea acestor munți în doar trei zile de tabără, am hotărât să “furăm startul” și să adăugăm două zile în plus la tabără. Astfel că miercuri seara ne-am întâlnit cu cei care au mai multă experientă pe schiuri de tură și despre care știm cât de pregătiți sunt, pentru că i-am văzut în acțiune în mai multe tabere. Am pregătit împreună echipamentul tehnic pentru a doua zi. Am reglat colțarii pe mărimea clăparilor și am pregătit pioletul.

                   Joi dimineață am ieșit la tură cu direcția Vârfului Omu. Eram unsprezece voinici, dar fără nici o prințesă, care încercam să ajungem pe cel mai înalt vârf din Bucegi. Încă de pe prima urcare ne-am dat seama că vom avea parte de gheață pe traseu. Am sperat că soarele prognozat de meteorologi va mai înmuia zăpada, dar razele calde nu au apărut. Totuși acest lucru nu ne-a oprit. Ajunși în zona numită “Cimitirul Elefanților”, ne-am pus pentru prima oară colțarii în picioare. Am traversat această zonă fără incidente și am ajung la Sfinx. Vântul a început să sufle, așa că nu am zăbovit prea mult. Am făcut repede o poză împreună si ne-am continuat drumul. Am traversat și câteva zone cu risc de avalansă, pe care am preferat, preventiv, să le traversăm pe rând. Vârful a fost mereu în câmpul nostru vizual și încet dar sigur ne-am tot apropiat de el până l-am atins. Am făcut poze, ne-am hidratat cu un ceai cald și am pornit înapoi spre cazarea noastră din zona Peștera. Coborârea a fost făcută pe Valea Obârșiei. Nu ne-am grăbit deloc, pentru că o cădere aici, putea însemna zeci de metrii de alunecare. Din fericire nu a căzut nimeni și am ajuns toți, cu bine, jos.

                     Vineri a apărut și soarele, iar noi am profitat și am ieșit din nou la tură. Am pornit pe Drumul Grănicerilor spre Vârful Bătrâna. Zăpada s-a mai înmuiat puțin și ne-am dat seama că vom avea parte de o zi cu coborâri foarte plăcute. Prima coborâre a fost spre firul Văi Horoabelor. Apoi am mai făcut o urcare și am revenit la Peștera în așteptarea celorlalți participanți. Pe măsură ce seara se apropia, am făcut ultimile pregătiri pentru tura de seară. Am pus lanternele frontale pe căști și am pornit la drum. Pentru că în toată tura de seară am fost în gol alpin și n-am avut deloc pădure, am putut vedea un lung șir de frontale care asediau muntele. Pentru cei care priveau de jos, arătam ca un șarpe din lumini care se mișcă ușor la deal. Nu am urcat foarte sus pentru că am vrut să ne păstrăm energia și pentru următoarea zi. După o coborâre care a trecut parcă mult prea repede, am revenit la cazare unde după masa de seară, Silviu ne-a împărtășit multe informații utile legate de schiul de tură. Am sorbit fiecare cuvânt din prezentare, hotărâți să aplicăm pe munte cele aflate.

                     Sâmbătă vremea se anunța neprimitoare și cu vânt puternic. Din fericire prognoza meteo nu s-a adeverit și vântul ne-a ocolit. Norii au cernut zăpadă peste noi, iar peisajul era unul de iarnă adevărată. Am învățat cum să urcăm o pantă abruptă, făcând zig-zag-uri. Pentru că zăpada a fost înghețată, am avut un motiv în plus să învățăm să facem întoarcerile ca la carte. Dacă nu făceam mișcările exact cum trebuie, zăpada ne pedepsea cu câte o căzătură. Am ajuns în zona numită “Plaiul lui Păcală“, pe care am urcat până în platoul Munțiilor Bucegi. A urmat o primă coborâre pe o zăpadă care semăna oarecum cu cea pe care o găsim pe pârtie. Totuși multitudinea de denivelări care erau și în zonele în care zăpada își schimba consistența, ne aminteau imediat că suntem pe teren off-piste. Atât de mult ne-a plăcut coborârea, încât majoritatea și-au pus din nou focile ca să mai facă o urcare și o coborâre prin același loc. După ce am coborât și a doua oară Plaiul lui Păcală am revenit la cazare obosiți, dar cu un zâmpet larg pe buze. Miță a avut grija ca musculatura noastră să-și revină mai repede și ne-a făcut un masaj sportiv. La finalul zilei ne-am delectat privind câteva filmulețe din taberele anterioare. Privind imagini din anii trecuți gândul ne-a zburat și la taberele de bicicletă ce au fost si ce vor urma.

                      Duminică a fost ultima zi din tabără.  Am avut parte de câțiva centimetri de zăpadă proaspătă, dar și de  soare cu dinți. Am pornit spre Șaua Strunga. Cerul senin ne-a permis să vedem chiar și munți mai îndepărtați, printre care Ciucaș și Postăvaru, unde am mai schiat împreună în acest sezon. Se vedeau chiar și Munții Făgăraș, unde urmează să mergem cu cei care ne-au fost alături cel mai des în această iarnă.  Ajunși în Șaua Strunga nu am stat prea mult pentru că vântul își făcea de cap și chiar daca soarele era pe cer, frigul se resimțea tare. Am făcut o poză de grup și ne-am împărțit în două grupuri. Unii au coborât direct de aici, iar ceilalți am continuat să urcăm, urmând să facem o coborâre puțin mai lungă. Stratul proaspăt nins peste noapte a făcut să avem parte de o coborâre memorabilă.

                     Asftel s-a încheiat și ultima tabără de schi de tură din acest sezon. Iarna nu s-a terminat, sperăm că veți continua să vă bucurați în sigurantă de ce ne oferă muntele și că veți aplica cât mai multe dintre informațile primite de la noi. Cu unii dintre voi ne vom vedea și la tura bonus din Făgăraș, iar pe ceilalți sperăm să vă revedem la circuitele de bicicletă. Despre aceste circuite vom reveni cu informații curând, așa că rămâneți cu ochii pe noi.

Cu drag,

Echipa Tabere și Circuite

(Silviu, Bianca, Miță, Alex și Bușe)